Era-ntr-o vreme depărtată, apusă, dusă de atunci…
Era-n odaia unui palid student abia pe pragul vieţii,
Dar pestetot, răscolitoare, plutea mireasma tinereţii,
Åži ai venit a te supune la zdrobitoare ÅŸi dulci munci…
Era-ntr-o vreme depărtată, apusă, dusă de atunci.

Åži ai sunat, de bunăvoie, la poarta mea întunecoasă…
Nici te-aşteptam, nici te chemasem, dar gândul meu
te aducea,
Şi te-ai predat hipnotizării ce fără voie poruncea,
Şi ţi-am răpit, de bunăvoie, o pubertate îndoioasă,
De bunăvoia ta sunaseşi la poarta mea întunecoasă.

Åži sânurile tale macre cu al meu piept le-am frământat…
Din creştet până la picoare te-am sărutat, frumoasă floare,
Ş-ai plâns cu lacrimi sângeroase ce-au curs mai jos de
cingătoare…
Dar Eros, meÅŸter vecinic dulce, sub spasmul lui te-a leÅŸinat,
Şi sânurile tale macre ca un satir le-am frământat.

Eram frumos, dacă Å£ii minte, pe sânurile tale macre…
Sfiala te împalidase, plăcerea mă cutremura;
VoiseÅŸi ÅŸ-apoi nu voiseÅŸi; porniseÅŸi chiar a tremura,
Aveai albeţi ca ale lunii, aveai roşeţi ce erau sacre,
Dar m-ai răbdat, frumos şi tânăr, pe sănurile tale macre.

» » » »

Popularity: 5%