Să facem încă o ţigare
Şi înc-o poezie,
Ca să-mi fumez orice durere
Åži orice bucurie !

Şi-n sunetul ce din orchestră
Se sparge-n armonie,
Să zicem la speranţe-adio,
Adio la junie !

Ţigarea, însă, se sfârşeşte,
Orchestra-n fine tace,
Tăcerea naşte împrejuru-mi,
Dar nu ÅŸi dulcea pace !

(Literatorul, III, 8, august 1882, p. 484.)

Popularity: 4%