Nouă meşteri mari, cu Vasile zece,
De care se zice că-i şi întrece,
S-au apucat să facă o mănăstire.
Termenu-i scurt, că-mpăratul
Se cam grăbea cu predatul,
Ca duÅŸmanul de clasă să nu prindă de ÅŸtire…
Materiale, deh, ca pe-atuncea!
Cu toate-acestea se muncea…
Fundaţiile fură gata în trei zile!
Apoi veni Vasile ÅŸi zise:
“Planurile n-au fost admise,
Am observaÅ£iile pe 48 de file”.

Se săpă din nou la alte fundaţii,
După noile indicaţii.
ÃŽmpăratul însuÅŸi veni să vadă cum merge treaba…
El fu mulţumit, dar avu o obiecţie:
“AÅ£i pus-o greÅŸit ca loc ÅŸi direcÅ£ie,
O mutăm mai la vale, aici aÅ£i săpat degeaba!”
Nouă meşteri mari, cu Vasile zece,
De care se zice că-i şi întrece,
Aşteptau mortarul să se-usuce la soare,
ÃŽmpăratul veni ÅŸi le zise “Tovarăşi,
Aţi muncit foarte bine, dar iarăşi
O mutăm din motive strict militare”.

Pentru-a treia oară Vasile săpă,
Dar nu fu nervos si nu înjură,
Ştia prea bine cum avea să se răzbune:
Pe-âmpărăteasă o zidi de vie,
Iar din rochia ei îşi făcu o scufie
Pe care-o purtă până la moarte, se spune.
Împăratul veni la inaugurare
Şi-i ţinu două ore-n picioare
C-un discurs despre munca lor plină de abnegaÅ£ie…
Discursul fu întrerupt de tătari
Despre care se ştie că erau barbari
Şi Vasile rămase fără decoraţie!

Popularity: 7%

Daca ti-a placut acesta poezie, spune-le si prietenilor tai, pe yahoo messenger despre ea folosind linkul de mai jos:
==> [ Trimite Mesaj ] <==